Notiunile de baza ale astronomiei (partea a-II-a)

Soarele şi Sistemul Solar.Planetele telurice şi sateliţii lor

Având în vedere multitudinea de informaţii referitoare la Sistemul Solar, voi diviza acest subiect în două părţi: în prima parte voi discuta despre Soare şi cele patru planete ale Sistemului Solar care se afla în interiorul centurii principale de asteroizi, numite de multe ori, “planete interioare”. Aceste patru planete se mai numesc şi “planete telurice”deoarece sunt formate din roci asemănătoare cu cele din compoziţia Pământului. În partea a două voi vorbi despre planetele aflate în exteriorul centurii de asteroizi precum şi de planetoizi, asteroizi şi comete.

Soarele

Soarele este o stea din categoria G, adică o stea galbenă, cu temperatura medie. Pentru Pământ şi pentru pământeni, Soarele este cea mai importantă stea. Corpurile cereşti care, datorită câmpului gravitaţional creat de Soare în jurul său, nu pot “scăpa” de atracţia gravitaţională a acestuia, formează Sistemul Solar. Sistemul solar, aşa cum îl cunoaştem acum, este format dintr-o stea (Soarele), 8 planete, 5 planetoizi (planete pitice), şi multe alte corpuri cereşti de dimensiuni mai mici: sateliţi, asteroizi, comete şi meteori. Soarele se afla în centrul Sistemului Solar. Are o formă sferică şi este format din substanţe aflate în stare de plasmă fierbinte. Datorită proceselor termonucleare ce au loc în interiorul său, Soarele este capabil să emită o imensă cantitate de energie, în mod continuu.
Diamatrul Soarelui este de 1 392 000 km, de 109 ori mai mare decât diametrul Pământului.
Masa Soarelui este de 2 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 kg ceea ce corespunde la 330 000 mase ale Pământului. De fapt, masa Soarelui reprezintă mai mult de 99% din masa Sistemului Solar.
Soarele degaja în mod continuu energie care acoperă întreg spectrul undelor electromagnetice: unde radio, radiaţie infraroşie, radiaţie vizibilă, raze ultraviolete, raze X şi gamma. Datorită fenomenelor fizice ce au loc în interiorul său, la suprafaţa Soarelui există o emisie continuă, în toate direcţiile, a unor particule elementare de energie înaltă care formează aşa numitul “vânt solar”. Din când în când, emisiile se intensifică brusc, producându-se explozii solare, erupţii solare sau emisie intensă de masă din coroana solară.
Soarele este o stea variabilă, adică trece prin perioade în care energia pe care o emană este mai intensă şi perioade de reducere a activităţii solare, când energia pe care o radiază este mai redusă. Ciclicitatea activităţii Solare are o periadă de aproximativ 11 ani, un astfel de ciclu numindu-se ciclu solar. În perioadele de intensificare a activităţii solare, exploziile şi erupţiile solare sunt mult mai dese decât în perioadele de acalmie. Această perioadă (2012-2013) este o perioadă de maxim a activităţii solare.

Planetele telurice şi sateliţii lor

Mercur

Planeta aflată la cea mai mică distanţă de Soare se numeşte Mercur. Orbita lui Mercur este excentrică. Distanţa minimă (periheliu) dintre Mercur şi Soare este de 46 001 200 km, adică 0,3075 UA (unităţi astronomice). Reamintesc aici că unitatea astronomică este egală cu 150 000 000 km şi reprezintă distanţa medie dintre Pământ şi Soare. Distanţă maximă (afeliu) dintre Mercur şi Soare este de 69 817 000 km, adică 0,4667 UA. Mercur este cea mai mică planetă din Sistemul Solar. Raza medie a planetei Mercur este de aproximativ 2440 km ceea ce reprezintă 38% din raza Pământului. Masa planetei este de 20 de ori mai mică decât a Pământului. Perioada de revoluţie a planetei (o rotaţie completă în jurul Soarelui) este de 88 de zile (pământeşti). Mercur este o planetă telurică, adică are o compoziţie asemănătoare cu cea a Pământului. Planeta nu este înconjurată de atmosferă şi nu are sateliţi naturali. Suprafaţa planetei este acoperită de cratere, asemănătoare cu cele de pe suprafaţa Lunii. Multe informaţii referitoare la planeta Mercur au fost obţinute prin intermediul sondelor spaţiale, fără echipaj uman, care au fost trimise de pe Pământ spre această planetă.

Venus

Dacă ordonam planetele sistemului solar în funcţie de distanţa dintre planetă şi Soare, cea de a doua planetă a Sistemului Solar este Venus. După Soare şi Lună, Venus este cel mai strălucitor obiect de pe cer. Această planetă poate fi observată doar dimineţa devreme, înainte de răsăritul Soarelui sau seara târziu, imediat după asfinţit. Datorită acestor caracteristici, Venus este cunoscut şi sub numele de Luceafăr de Seară sau Luceafăr de Dimineaţă.
Orbita lui Venus este aproape circulară, având o distanţă medie faţă de Soare de circa 108 000 000 km, adică aproximativ 0,725 UA. Perioada de revoluţie în jurul Soarelui este de aproximativ 224,7 zile (pământeşti). Raza medie a planetei Mercur este de aproximativ 2440 km ceea ce reprezintă 38% din raza Pământului. Masa planetei Venus este cu puţin mai mică decât a Pământului fiind aproximativ 81,5% din masa Pământului. Planeta este înconjurată de o atmosferă densă, formată în proporţie de 96,5% bioxid de carbon şi 3,5% azot. Suprafaţa planetei este acoperită de cratere de origine vulcanică.
Temperatura medie la suprafaţa planetei este de aproximativ 460 grade Celsius iar presiunea atmosferică este de zeci de ori mai mare decât presiunea atmosferică la suprafaţa Pământului. Venus este tot o planetă telurică. Planeta nu are sateliţi naturali. Şi această planetă a beneficiat de atenţia misiunilor de sondare cu ajutorul navelor spaţiale fără echipaj uman, lansate de pe Pământ.

Pământul

Este cea de a treia planetă a Sistemului Solar. Orbita Pământului este aproape circulară, distanţa medie până la Soare fiind de aproximativ 150 000 000 km. Această distanţă este o unitate de măsură utilizată des în astronomie şi se numeşte “unitate astronomică”.Perioada de revoluţie în jurul Soarelui este de aproximativ 365,25 zile. Din această cauză, din 4 în 4 ani, luna februarie are 29 zile, acel an numindu-se “an bisect”. Dacă nu s-ar face această “corecţie”, după câteva sute de ani, lunile de iarnă ar deveni luni de vară şi invers. Am spus mai înainte ca periada orbitală a Pământului este de aproximativ 365,25 zile. Pentru a face o corecţie a calendarului cât mai bună s-a decis că anii bisecţi să fie cei care sunt divizibili cu 4 dar nu sunt divizibili cu 100, cu excepţia anilor care sunt divizibili cu 400, care sunt tot ani bisecţi. De exemplu, anul 2012 este an bisect, 1900 nu a fost an bisect dar anul 2000 a fost an bisect.
Raza medie a Pământului este de 6371 km. Pământul este cea mai mare dintre cele 4 planete telurice ale Sistemului Solar. Pământul este puţin “turtit” la poli, distanţă de la suprafaţă Pământului pâna la centru fiind mai mare la ecuator decât la poli. Pământul este înconjurat de atmosferă. Principalele gaze din atmosferă sunt: azot în proporţie de 78,08%, oxigen în proporţie de 20,95% , restul de până la 100% fiind bioxid de carbon, gaze inerte şi vapori de apă. Pământul are un singur satelit natural (Luna) şi sute de sateliţi artificiali.

Luna
Voi vorbi acum pe scurt despre acest corp ceresc, urmând să-l prezint pe larg într-un alt capitol.
Luna este satelitul natural al Pământului. Periada lui de revoluţie în jurul Pământului este de 27,32 zile.
Această mişcare are o particularitate demnă de reţinut: Luna se mişca în jurul propriei axe de rotaţie în aşa fel încât “arătă” spre Pământ, “aceeaşi faţă”. Distanţa medie dintre Lună şi Pământ este de 380 000 km. Orbita Lunii are forma unei elipse. În timpul unei mişcări orbitale complete, distanţa dintre Pământ şi Luna trece printr-o valoare minimă numită “perigeu” şi o valoare maximă numită “apogeu”.
Raza medie a Lunii este de 1737 km ceea ce reprezintă aproximativ 27% din raza medie a Pământului.Volumul Lunii este de 50 de ori mai mic decât cel al Pământului dar masa Lunii este de 81,3 ori mai mică decât masa Pământului, ceea ce indică faptul că densitatea medie a materiei lunare este mai mică decât cea din care este format Pământul. Luna nu are atmosferă. Suprafaţa lunară este acoperită de multe cratere rezultate din ciocnirile cu asteroizi mai mari sau mai mici. Luna este, după Soare, cel mai strălucitor obiect de pe cer. Datorită mişcării relative dintre Soare, Pământ şi Lună, partea luminoasă a Lunii ce poate fi văzută de pe Pamnt se modifica continuu, trecând prin patru faze importante: luna nouă, primul pătrar, luna plină şi ultimul pătrar. Aceste modificări au un caracter ciclic. Fazele lunii se repetă după aproximativ 29,5 zile.
Luna este, deocamdată, singurul corp ceresc pe care au ajuns misiuni spaţiale cu echipaj uman. Primul pas pe suprafaţa Lunii l-a făcut astronautul american Neil Armstrong, în dată de 21 iulie 1969, în timpul misiunii “Apollo 11”.

Marte

Este cea de a patra planetă a Sistemului Solar. Este o planetă telurică înconjurată de o atmosferă foarte rarefiată. Suprafaţa planetei este acoperită de munţi, văi şi cratere (de origine vulcanică sau datorate impactului cu asteroizi). Marte se mai numeşte şi “planeta roşie” pentru că lumina Soarelui, reflectată de planetă, are o nuanţă roşiatică.
Orbita planetei Marte este uşor excentrică, având periheliul egal cu 1,38 UA şi afeliul egal cu 1,67 UA. Distanţa medie dintre Marte si Soare este de aproximativ 1,5 UA.Cu alte cuvinte, distanţa dintre Marte şi Soare este de aproximativ 1,5 ori mai mare decât distanţa dintre Pământ şi Soare. Perioada mişcării orbitale este de aproximativ 687 zile pământeşti. Perioada de rotaţie în jurul axei sale (ziua marţiană) este aproape egală cu cea de pe Pământ. O zi pe Marte are durata de 24 ore şi 40 minute. Forma planetei este aproape sferică, uşor turtită la poli. Raza medie a planetei este de 3380 km, adică 53% din raza Pământului. Masa planetei este cam de zece ori mai mică decât masa Pământului. Planeta Marte are doi sateliţi naturaliali: Phobos şi Deimos.
Planeta Marte a fost studiată şi prin intermediul unor sonde spaţiale care au devenit sateliţi artificiali ai planetei. De asemenea pe planeta Marte au asolizat mai multe sonde destinate analizei solului marţian. Se preconizează că prima planetă a Sistemului Solar către care se va trimite un echipaj uman, va fi planeta Marte.
Voi continua cu planetele aflate în exteriorul centurii de asteroizi precum şi de planetoizi, asteroizi şi comete.