Un nou inceput... (martie 2010)

Asocierea este necesara pentru ca de multe ori un cor se aude mai puternic decat o voce de solist, dar repertoriul acestui cor trebuie ales cu grija. Am spus si cu alte ocazii ca tara noastra arata acum ca dupa razboi, bande de talhari moderni devalizeaza tot ce se afla in apropierea lor, incepand cu bogatiile naturale, paduri sau lacuri cu pesti si ceea ce a mai ramas din asa zisele "bunuri ale intregului popor". Dar ceea ce este mai grav, a fost distrus sistemul educational, iar tupeul si ignoranta au devenit adevarate atuuri. Refacerea invatamantului si educarea copiilor si a adolescentilor in asa fel incat sa aiba "dragoste de carte" nu poate fi facuta de cei carora le-a fost candva lehamite sa mearga la scoala. Se repeta mereu cuvinte mari, cum ar fi "educatie de excelenta", dar multi dintre elevii de clasele I-VIII au probleme grave de exprimare sau de ortografie. O sansa a noii generatii poate fi internetul, dar acesta este infestat cu multe informatii eronate si multe capcane... Nu-mi ajunge pagina oricat ar fi de lunga, sa scriu cate cred ca ar trebui sa se faca pentru a incerca sa se indrepte lucrurile dar punctul de pornire, in mod sigur, este educatia.

Scoala de vara Generatia Urmatoare - de la vis la realitate (mai 2010)

In urma cu cativa ani, la firma BITNET CCSS srl, s-a conturat ideea construirii unui Observator astronomic in localitatea Marisel. Iar pentru ca cercetarea trebuie sa mearga mana in mana cu educatia, m-am gandit ca organizarea la Marisel a unei Scoli de vara avand ca tematica astronomia, radioastronomia si radiocomunicatiile moderne ar completa armonios aceasta idee. Iata ca in acest an (2010) Scoala de vara "Generatia Urmatoare" isi va deschide portile pentru primii cursanti.
Cine sunt primii cursanti? Elevi din Cluj care, timp de o saptamana, vor face observatii astronomice, vor asculta prelegeri pe teme de astronomie si radioastronomie, vor face adevarate lucrari de laborator care sa-i initieze in primii pasi ai radioastronomiei si a radiocomunicatiilor moderne.
Avand in vedere actualele probleme financiare din tara, probabil ca in acest an s-ar fi putut organiza doar o tabara entuziasta dar fara esenta... Aveam nevoie totusi de aparate optice mai performante si echipamente de radiocomunicatii construite cu scop didactic, asa ca am inceput sa caut sprijin de la potentialii sponsori. Si iata ca FUNDATIA DINU PATRICIU, care sprijina de cativa ani excelenta in educatie in tara noastra s-a oferit sa ne ajute. Am avut in urma cu o luna o foarte placuta intrevedere cu d-na Tincuta Baltag, careia i-am prezentat proiectul de organizare a unei tabere pilot, ca precursor al Scolii de vara. Dansa a fost foarte receptiva la aceasta idee si intr-un timp extrem de scurt m-a anuntat ca stafful Fundatiei Dinu Patriciu a hotarat sa sprijine financiar proiectul cu o suma de 5000 de euro, nerambursabili. Si astfel am inceput sa parcurg drumul concret de la vis la realitate.

joi, 8 martie 2012

NOŢIUNILE DE BAZĂ ALE ASTRONOMIEI

Introducere

Încă din vremuri de mult apuse oamenii au privit spre cer. Cei mai mulţi îl priveau cu o inerentă teamă de necunoscut. Norii înfricoşători sau Soarele arzător, ploile torenţiale, tunetele, fulgerele şi trăsnetele, năşteau întrebări care aşteptau răspunsuri. În nopţile senine, Luna care strălucea pe cerul înstelat, constelaţiile, asteroizii, cometele şi meteoriţii făceau un spectacol nocturn greu de înţeles. Încet-încet, în mii de ani, au apărut şi răspunsuri. Unele corecte, altele greşite. Unele clare, altele confuze. Răspunsurile sau interpretările au fost date de vraci, preoţi sau filozofi iar mai târziu de oameni de ştiinţă: matematicieni şi fizicieni. S-au conturat în mod treptat două domenii noi ale cunoaşterii: meteorologia şi astronomia. Au apărut şi oameni de ştiinţă specializaţi în aceste două domenii: meteorologi şi astronomi.

În cele ce urmează vom parcurge împreună primii paşi în astronomie prin intermediul unui ciclu de scurte articole scrise pe înţelesul tuturor. Vom căuta răspunsuri la următoarele întrebări:

  • Ce sunt stelele, planetele, planetoizii, sateliţii, asteroizii, cometele şi meteoriţii?
  • Ce este Soarele şi Sistemul Solar?
  • De ce vedem Soarele, Luna şi stelele că se mişcă pe cer. De ce este noapte, apoi zi, din nou noapte, din nou zi? De ce există anotimpuri, de ce vara ziua este mai lungă şi mai caldă decât iarna?
  • Ce sunt eclipsele de Soare şi eclipsele de Lună?
  • Ce sunt sateliţii artificiali şi de ce sunt ei importanţi pentru civilizaţia actuală?
  • În final vom vorbi de timp şi de stele, galaxii, nebuloase, supernove, pulsari şi găuri negre, mergând împreună, pas cu pas, spre limitele cunoaşterii ştiinţifice.
Corpuri cereşti şi obiecte cereşti; unităţi de măsură folosite în astronomie

Corpurile cereşti sunt formate din materie aflată în stare solidă, gazoasă sau plasmă. Ele pot fi individualizate prin caracteristicile lor, prin limite bine definite şi prin poziţia lor bine determinată în raport cu un punct de observare aflat de obicei, pe Pământ. Din această primă categorie fac parte stelele, planetele, sateliţii, asteroizii şi meteoriţii.

Obiectele cereşti sunt o categorie mai largă, care include corpurile cereşti. Obiectele cereşti pot fi formate dintr-un ansamblu de corpuri cereşti aflate într-o relativă apropiere şi interdependenţa. Spre deosebire de corpurile cereşti, obiectele cereşti nu sunt întotdeauna bine delimitate în spaţiu şi nici nu au întotdeauna o structură omogenă. Din cea de a doua categorie fac parte sistemele stelare, stelele duble, roiurile stelare, centurile de radiaţii sau asteroizi, norii de praf interstelar, galaxiile şi grupurile de galaxii.

Stelele sunt corpuri cereşti care radiază în spaţiu energia produsă de procesele fizice şi chimice care au loc în interiorul lor. În funcţie de dimensiunile lor, stelele se împart în mai multe categorii:

  • stele hipergigantice
  • stele supergigantice
  • stele gigantice
  • stele de mărimea Soarelui
  • stele pitice
  • stele subpitice
  • stele extrem de pitice

Cele mai mari stele au diametre de câteva sute de ori mai mari decât al Soarelui, adică pot ajunge la aproximativ 900.000.000km. Cele mai mici stele au diametre de câţiva zeci de kilometri. În funcţie de temperatura materiei din straturile aflate la suprafaţa stelei, acestea se împart în următoarele categorii :

  • O: stele albastre
  • B: stele alb-albastre
  • A: stele albe
  • F: stele galben-albe
  • G: stele galbene
  • K: stele portocalii
  • M: stele roşii

Temperatura stelelor din categoria O este mai mare decât a celor din categoria B, a celor din categoria B este mai mare decât a celor din categoria A, a celor din categoria A mai mare decât a celor din categoria F şi aşa mai departe. Cele mai “reci” stele sunt cele din categoria M.Steaua cea mai apropiată de noi este Soarele. Distanţa medie între Soare şi Pământ este de aproximativ 150.000.000km şi este parcursă de o rază de lumină în aproximativ 500 secunde.Cea mai apropiată stea cunoscută şi care nu aparţine sistemului nostru solar este Proxima Centauri, aflată la o distanţă de 40.000.000.000.000 km, adică 4,2 ani-lumină.

După cum aţi văzut mai sus, în astronomie se lucrează cu numere foarte mari. De aceea astronomii folosesc unităţi de măsură mult mai mari decât cele utilizate în mod obişnuit.


Unităţi de măsură pentru distanţe:
  • 1 raza solară= 695.500 km. Reprezintă jumătate din actualul diametru al Soarelui
  • 1 unitatea astronomică =150.000.000 km. Reprezintă distanţa medie dintre Pământ şi Soare.
  • 1 an-lumină= 9.500.000.000.000 km. Este distanţa pe care lumina o parcurge în timp de un an.
  • 1 parsec=3,26ani-lumina. Reprezintă distanţa de la care o unitate astronomică se vede sub un unghi de 1 arcsecundă.

Unităţi de măsură pentru mase.

  • Masa unei stele este foarte mare şi de aceea este comparată de obicei cu masa Soarelui
  • 1 masă solară= 2.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000 kg
  • Masa unei planete este şi ea foarte mare şi este comparată de obicei cu masa Pământului.
  • 1 masă Pământ= 5.970.000.000.000.000.000.000.000 kg
  • Unităţi de măsură pentru timp

Evoluţia pe cer a obiectelor cereşti pare rapidă dacă aceste obiecte sunt apropiate de noi dar pare foarte lentă dacă acestea sunt foarte îndepărtate.Un meteorit arde la intrarea în atmosferă în câteva secunde, pe când viaţa unei stele poate avea o durată de multe miliarde de ani. De aceea astronomii folosesc ca unităţi de timp, atât secunda cât şi ziua sau anul. Pentru a putea face determinări de mare precizie, ceasurile folosite în astronomie sunt foarte precise. De fapt, primii care au măsurat timpul cu o mare precizie au fost astronomii.

Planetele sunt corpuri cereşti care orbitează în jurul unei stele şi au o formă aproximativ sferică. Ele nu emit lumină proprie ci doar o reflectă pe cea emisă de steaua în jurul căreia orbitează. Forţa de atracţie pe care o exercită asupra corpurilor cereşti aflate în imediata lor apropiere trebuie să fie suficient de mare încât să le “adune”. Planetele mai mici care nu pot “face curat” în jurul lor se numesc planete pitice. Planetele formate din materie solidă (rocă şi gaze îngheţate) se numesc planete telurice iar cele care sunt formate din amestecuri de gaze se numesc planete gazoase.

Planetele din Sistemul Solar, ordonate funcţie de distanţă la care se afla faţă de Soare sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun

Următoarele obiecte cereşti din Sistemul Solar sunt considerate planete pitice: Ceres, Pluto, Makemake, Haumeea, Eris.

Sateliţii sunt corpuri cereşti care execută o mişcare de rotaţie în jurul unei planete. Satelitul natural al Pământului este Luna. În jurul Pământului se rotesc şi mii de sateliţi artificiali. Aceştia au fost plasaţi pe orbite circumterestre şi au diverse funcţii: cei specializaţi în telecomunicaţii asigura transmisii de sunet, imagine sau date între diverse puncte aflate pe suprafaţa Pământului. Alţi sateliţi sunt folosiţi în cercetări ştiinţifică. O altă categorie importantă este cea a sateliţilor meteorologici. Sateliţii sunt folosiţi şi pentru întocmirea hărţilor, pentru orientarea avioanelor, a vapoarelor şi a automobilelor sau în scopuri militare. Actuala dezvoltare a civilizaţiei este dependenta de existenţa sateliţilor artificiali.

Asteroizii sunt corpuri cereşti de mici dimensiuni şi au o formă neregulată. Ca şi planetele, asteroizii efectuează o mişcare de rotaţie în jurul unei stele.

Cometele sunt corpuri cereşti care au o parte solidă formată de obicei dintr-un amestec de roci şi gheaţă şi o “coadă” gazoasă.

Meteorii sunt corpuri cereşti solide, de dimensiuni mici, care pătrund în atmosfera Pământului. Se mai numesc şi “stele căzătoare”. Aceşti meteori, când pătrund în zone mai dense ale atmosferei, ajung la incandescenţă, emiţând o lumină puternică. După trecerea prin atmosferă, fragmentele solide rămase după ardere se numesc meteoriţi.

Sistemele stelare sunt formate dintr-o stea centrală în jurul căreia orbitează mai multe corpuri cereşti: planete, asteroizi, comete.

Galaxiile sunt structuri astronomice de dimensiuni gigantice, formate din multe miliarde de sisteme stelare, aglomerări de stele, praf interstelar, găuri negre, etc. Ele sunt unite prin forţe de atracţie gravitaţională. Între galaxii există spaţii largi, cu desitate mică de materie, numite spaţii intergalactice. Sistemul nostru stelar face parte din galaxia Calea Lactee.

Grupurile de galaxii sunt formaţiuni care cuprind mai multe galaxii aflate în apropiere. Galaxia noastră face parte din aşa numitul Grup Local.

Va urma :

  • Soarele şi Sistemul Solar
  • Mişcarea aparentă pe cer a corpurilor cereşti; ziua,noaptea şi anotimpurile
  • Eclipsa de Soare şi eclipsa de Lună
  • Sateliţii artificiali şi importanţa lor
  • Stele, galaxii, nebuloase, supernove, pulsari şi găuri negre


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu